interviu de Cristian Scutariu. Din Sofia (Bulgaria)
Într-o perioadă în care FCSB șchioapătă vizibil, tot mai multe voci susțin că absența lui Thomas Neubert din staff-ul lui Reghecampf este decisivă. Neamțul care începând cu 2012 a schimbat felul în care cluburile din Liga 1 tratau pregătirea fizică este pomenit, la mai bine de jumătate de an după plecarea din România, în toate discuțiile și analizele legate de declinul vicecampioanei. Profilul de Facebook al lui Tommy este asaltat după fiecare meci de suporteri care îi cer să revină și îl chestionează cu privire la motivele pentru care echipa nu mai performează. Acesta a fost punctul de plecare în demersul ProSport de a-l vizita pe Thomas Neubert la Sofia, acolo unde neamțul este sub contract cu ȚSKA, un nume uriaș din Bulgaria.
În restaurantul hotelului în care locuiește în capitala Bulgariei, Tommy a acceptat o discuție pe larg despre fotbal. Despre fotbalul bulgar, despre comparațiile cu România, dar și despre motivele pentru care fosta lui echipă nu se mai poate baza, deocamdată, pe ajutorul lui. ProSport și-a asumat decizia de a numi echipa lui Gigi Becali doar „FCSB”, după cum însuși finanțatorul a admis. Însă pentru că Neubert a vorbit despre „Steaua„, am ales să folosim acest nume în transcrierea discuției.
Tommy, cum e viața la ȚSKA Sofia? Sunt deja de opt luni aici, mă simt bine, avem o atmosferă bună în jurul echipei. Am avut o groază de probleme pe care le-am rezolvat, mai avem o groază de probleme ce trebuie rezolvate, dar mă simt bine.
Condițiile în care se practică fotbalul sunt mai bune la bulgari decât în România? Depinde de club. Dacă ne uităm la Ludogoreț, ei au cele mai bune condiții și cea mai bună bază de antrenament din Europa de Est. Au o bază fantastică! Noi, spre exemplu, avem cea mai… proastă bază. Pentru că nu avem una! (zâmbește) În ultimele șase luni acest aspect a fost foarte, foarte rău. Ne-am antrenat pe unde am apucat, cum a făcut și Steaua când a fost dată afară din Ghencea. Acum problema e rezolvată, săptămâna viitoare inaugurăm noua bază cu două terenuri de joc, cu 22 de bungalow-uri care pot găzdui câte patru jucători fiecare. Tot acolo va fi deschisă o academie de fotbal pentru 150 de copii! Acum terminau vestiarele, sala de forță e aproape gata. Proiectul va fi complet finalizat în 12-15 luni și apoi voi putea spune că ȚSKA Sofia are cea mai bună bază din toată Europa de Est. Mă bucur să aud că și Steaua are acum o bază, am vorbit cu Ovidiu (n.r. – Kurti), Horea (n.r. – Codorean) și cu Marian (n.r. – Lupu). Dar chiar și așa, comparând cu ce va avea ȚSKA e ca și cum ai compara Bayern Munchen cu FC Voluntari.
Din ce ai observat până acum, cum este prima ligă din Bulgaria în comparație cu fotbalul nostru? Din punctul meu de vedere fotbalul românesc de primă ligă e mai bun, aveți echipe cu mai multă calitate. Dar diferența mare este că toate echipele de aici sunt mai puternice din punct de vedere fizic, aproape toate sunt foarte bine pregătite. Calitatea tehnică nu este precum cea din România, aici jocul e mai mult bazat pe forță, pe luptă, pe alergare.
„Am lucrat cu mulți antrenori, dar n-am văzut unul ca Edi Iordănescu”
Ai lucrat cu Edi Iordănescu la ȚSKA, cum v-ați înțeles? E o persoană fantastică, nu mi-a fost coleg sau antrenor, mi-a fost prieten. Un caracter fantastic! Și ca antrenor e la fel. Am lucrat cu mulți antrenori și nu am văzut unul care să fie ca el, se trezește vorbind despre fotbal, adoarme vorbind despre fotbal și cred că și visează fotbal. E nebun după fotbal.
A plecat destul de repede de aici. Am vorbit cu el mult despre asta. Chiar și în noaptea în care a luat decizia i-am spus: „Te rog, du-te acasă, dormi bine, vorbește cu familia și abia apoi ia o decizie”. Dar el a luat o decizie influențat de emoția momentului. Și patronul de aici i-a zis să nu plece, să se gândească o zi sau două. Dar Edi a luat decizia, iar când el se hotărăște să facă ceva nu mai ai ce să îi zici. I-am spus după că a plecat fix când nu trebuia, după acel moment urmau meciurile ușoare pentru noi, am câștigat patru meciuri la rând.
Fosta ta echipă trece printr-o perioadă proastă. Fanii și presa vorbesc tot mai mult despre faptul că totul este legat de absența ta, că echipa arăta mai bine cu tine. Și nu mă refer aici doar la capitolul fizic. (râde) Ce vrei să spui? Cum adică nu doar la capitolul fizic?
Citesc mesajele oamenilor și ei spun că atitudinea era alta, tonusul era altul, jocul era altul. Ok. Hai să încerc să răspund pe puncte. Punctul 1: Să fie clar, pentru că am văzut și eu discuții, nu am făcut niciodată tactica la Steaua. Punctul 2: Munca mea era doar cu pregătirea fizică: viteza, puterea, flexibilitatea, prevenirea accidentărilor. Tot ce avea legătură cu pregătirea fizică. Punctul 3: Nu poți compara Steaua de acum 2-3 ani cu cea de acum, s-au schimbat 50 de jucători, nu e corect. E flatant, dar nu e adevărat să spui că Steaua din vremea mea juca mai bine doar datorită mie. Punctul 4: Am mai spus și aici în Bulgaria, colegii mei au făcut o treabă foarte bună. Dar câteodată ei uită să fie sută la sută conectați la viața jucătorilor. Să îi câștige, să vorbească cu ei, să știe totul despre ei, toate chestiile private. Du-te la antrenament, întreabă-i cum se simte mama, cum se înțeleg cu prietena, cum se simt copiii! Câștigă-i de partea ta și vor lupta! Eu la Steaua vorbeam mereu cu jucătorii, eu vorbeam cu Reghe și transmiteam apoi echipei mesajul, eram elementul de legătură.
„Reghe îmi spunea să nu mai vin la antrenamente că o să am probleme cu Meme”
Ai vrea să te întorci? (ezită câteva secunde) În ultimele zece zile, în special după meciul pierdut cu Dinamo, am primit cam o mie de mesaje pe Facebook de la suporterii Stelei. Mi-au cerut să revin, mi-au spus că speră să mă întorc. Am răspuns unor mesaje și le-am spus că și acum, deși sunt la ȚSKA, și atunci când eram la Al Hilal, inima mea tot la Steaua e. Nu știu de ce, poate pentru că iubesc Bucureștiul, iubesc România. E acasă! De asta îmi doresc să ajut fotbalul românesc, să ajut Steaua, dar în acest moment spun că nu vreau să mă mai întorc vreodată.
De ce? Din cauza lui Gigi! Sau poate că nu, poate că Gigi nu știe, dar când am plecat am vrut să o fac într-un mod plăcut. Voiam să vorbesc cu Reghe, cu Meme, cu trei săptămâni înainte să fac publică decizia. Eram în pauza de vară, dar Meme nu avea timp pentru mine, Reghe era în Las Vegas și nu avea timp pentru mine. Nu am vrut să vorbesc la telefon, voiam să vorbesc față în față! Am apucat să discut în prima zi după reunire cu Reghe. I-am explicat decizia, motivele, totul. Acum vine partea care mă întristează. Eu cred că am schimbat multe lucruri la Steaua, Gigi a câștigat mulți bani în perioada aia. Nu i-am cerut niciodată nimic, bani sau procente. Și pentru asta sunt trist că Steaua m-a dat în judecată! Nu au acceptat rezilierea contractului și m-au dat în judecată. Au pierdut de trei ori la Federație, apoi au mai pierdut de trei ori la Ligă. Acum zece zile au început procesul la TAS și asta m-a șocat. TAS e altceva! M-a șocat pentru că au spus că nu pot rezilia unilateral, deși e o tâmpenie, fiecare om din Europa are acest drept. Trebuia doar să mai rămân 20 de zile sau 25 de zile în preaviz. Și am vrut să rămân, i-am spus asta lui Reghe.
Și? Reghe mi-a dat mesaje în care îmi spunea să nu mai vin, nu mă mai vrea la echipă. Mi-a spus că nu mai vrea să am probleme cu Meme. Îi spuneam că vreau să vin, el îmi spunea să nu mai vin la antrenamente. Nu mă mai voia. Și acum ei mă dau în judecată pentru că nu am mai stat acele zile în plus. Le-am arătat la procese discuțiile de pe WhatsApp. Cel mai rău e că vor 300.000 de euro de la mine! Cică așa era în contractul meu, dar la Ligă și la Federație nu apare asta. M-a mâhnit totul! Poate că Gigi nici nu știe despre proces, nu știu. Dar până când nu renunță la procesul ăsta, eu nu mai pot vorbi despre o revenire.
„Când am venit în România, la Steaua, am rămas șocat de nivelul scăzut”
Acum întrebarea de un milion de dolari. De ce ai plecat? Nu am plecat din cauza lui Reghe, nu ne-am certat. Discuțiile astea au fost doar bullshit. Am plecat din motive personale, doar eu am luat decizia. L-am informat pe el, am informat clubul, și aia a fost.
El ți-a acceptat decizia? El a știut motivele pentru care vreau să plec, am discutat despre asta, și ne-am despărțit.
Te mai uiți la meciurile lor? Da, văd aproape fiecare meci al lor. Îmi înregistrez jocurile de pe DigiSport și când am timp le văd.
Și? Ce spui despre felul în care au arătat recent. Spun ce spune toată lumea. Nu e fotbalul pe care trebuie să îl vedem, dar nu e doar vina antrenorului, trebuie să te ajute și jucătorii. De asemenea, nu pot vorbi despre pregătirea fizică. Nu știu cum lucra colegul meu din Italia (n.r. – Matteo Spatafora). Știu însă cum lucrează Marian Lupu, el a fost recomandarea mea din momentul plecării. I-am zis lui Reghe să îl sune pentru că e bun! Dar l-au luat pe tipul celălalt în vară. De ce jucătorii arată acum obosiți, de ce nu au viteză, putere? Nu pot să spun de aici, de la Sofia.
Ești preparator fizic și trebuie să vorbim mai mult despre aspectul ăsta. Cum ai găsit Steaua în 2012 din punctul ăsta de vedere? Cuvântul corect este „șocant”. În 2012 știam că vin la unul dintre cluburile mari din Europa de Est, club care a câștigat Cupa Campionilor, știam multe despre ei. Dar când am văzut condițiile de antrenament, metodele de pregătire, când am văzut ce mănâncă, ce beau, cum se pregătesc pentru meci… Am fost șocat pentru că nu îmi închipuiam că mai există așa ceva în fotbalul profesionist. Dar a fost momentul oportun creșterii pentru că aveau jucători de calitate mare, dar nu aveau cheia pentru a-i activa. Și cred că trendul dat de noi a fost urmat în următorii ani de toate cluburile din prima ligă. Mă bucur, a fost scopul meu atunci când am venit în fotbalul românesc.
Nivelul ăsta scăzut pe care spui că l-ai găsit este explicația creșterii impresionante și rapide a nivelului de la Steaua anilor 2012-2014? Vreau să spun că am găsit niște fotbaliști incredibil de înzestrați fizic, precum Bourceanu, Pintilii sau Latovlevici. Și nu numai. Aveam nevoie de numai 5-6 săptămâni să îi aduc la un nivel mare. Totul a mers bine și datorită moralului adus de rezultatele bune. Echipele din Liga 1 erau slabe la acest capitol, la pregătirea fizică, acum nu mai e cazul. Dar e adevărat ce spui, am crescut atât de repede pentru că nivelul era foarte scăzut.
Nivelul era scăzut în Liga 1, dar nu și în Europa. Care e secretul din spatele prestației cu Ajax, de la București? Capacitatea de efort a fotbaliștilor a fost impresionantă. Secretul e că nu a fost un secret. A fost doar planificarea bună începând cu un cantonament de vară până în februarie, la meci. Dar meciul a fost tratat special. Am venit din cantonamentul de iarnă și am mers la Amsterdam pentru primul joc. Am pierdut 2-0, dar după meci am stat o săptămână întreagă, cu Reghe și Meme, și am vorbit cu jucătorii. Zilnic, mereu, le-am explicat și le-am arătat lucrurile bune făcute acolo. Lui Popică i-am arătat cum s-a descurcat excelent pe dreapta, ca atunci când i-a pasat bine lui Chipciu, cred, dar portarul lor a respins în ultima clipă. În mod normal trebuia să înscriem și noi două goluri, am fost la fel de buni, asta le spuneam încontinuu jucătorilor. Eu aveam raportul cu parametrii fizici și le-am scos pentru fiecare jucător. Mergeam la ei și le spuneam „Popică, ai fost cel mai rapid. Ai fost jucătorul cu cele mai multe sprinturi”. Apoi mergeam la Latovlevici: „Uite, ai avut cel mai lung sprint din meci”. Ei au început să creadă în forțele lor, poate că ăsta a fost secretul despre care mă întrebai.
„Vedeau că suntem puternici și singura lor explicație era dopajul”
Și apoi, cu Chelsea? Am câștigat cu 1-0 la București și la retur era 1-1 la pauză. Cred că pauza a fost momentul în care am pierdut calificarea, echipa era prea surprinsă de ceea ce putea să facă. A fost prea mult pentru noi, iar în repriza a doua ne-au bătut, au mai dat două goluri.
Tema fotbalistului român care nu confirmă în străinătate. Am avut atât de multe exemple. Are explicații la partea de pregătire fizică sau e mai mult decât atât? E dificil de spus, sunt mulți factori, dar trebuie știut că nivelul e mult mai mare în fotbalul din Vest. Dar poate că e și o problemă cu banii. Pleacă de la cinci sau zece mii de euro pe lună și ajung să primească 50, 60, o sută de mii de euro. Are de-a face cu caracterul, cu personalitatea, cu educația. Sunt multe aspecte, nu știu. Pot spune că în România sunt jucători talentați, dar talentul e doar un procent. Restul de 99 de procente sunt munca! Uită-te la Maxim în Stuttgart. Am prieteni acolo care îmi spun că nu va avea nicio șansă să joace constant. Din cauza mentalității! Îmi spun: „. Dar când nu faci ce spune antrenorul, fie și pentru cinci minute, ești out! Out! Și dacă nu te zbați apoi să îi arăți antrenorului că ai greșit, nu mai primești șanse. Și nu va mai primi!
Vorbești despre mentalitatea românească. Mentalitatea a fost motivul pentru care, în trecut, Mulțescu sau Șumudică vorbeau despre doping la Steaua? Aveau și varianta să se intereseze și să vă copieze metodele. Da! Asta e mentalitatea românească! Când vecinul tău are o mașină tare începi să vorbești urât despre el, deși poate el a muncit pentru mașina aia. Tu ai petrecut, ai cheltuit și într-o dimineață te-ai trezit falit. Asta e mentalitatea! E dificil să îți lauzi colegii din Liga 1, dar eu am făcut asta. Când Federația Română de Fotbal voia să mă aducă la echipa națională am spus că pot veni, dar nu vreau să îl dea afară pe Marian Lupu. Și m-au întrebat de ce. Le-am spus că el face o treabă la nivel ridicat și că împreună putem face ceva cu adevărat bun. Dar nu m-au mai luat, au luat pe altcineva.
Discuțiile despre doping te-au influențat? Te-au afectat? Nu, dar am fost surprins. Când am început să avem succes la Steaua mă gândeam că echipa națională va veni să discute despre metodele noastre, să facem schimb de experiență. Dar nu a fost așa! Ei vedeau doar că suntem puternici, că suntem la alt nivel, și singura explicație pe care lumea fotbalului românesc o găsea era că ne dopăm. Eu eram sută la sută sigur că nu e vorba despre doping. Aveam o relație excelentă cu medicul, cu Radu Paligora.
Controlai totul? Da, de la mâncare, la băutură, la medicamentație, totul! UEFA ne-a controlat la toate meciurile. Dinamo a cerut la un meci control și ne-au fost testați opt fotbaliști. Nimeni nu a găsit ceva în neregulă pentru că nu era nimic de găsit! Eu vedeam asta ca pe o glumă, nu mă afecta. Dar am rămas surprins că nu venea nimeni să ne întrebe cum lucrăm, ce facem. Abia în al doilea an au început să întrebe, să se intereseze.
Glumele cu TRX-ul? TRX-ul era doar un procent din antrenamentele noastre. Evident, dacă faci doar TRX nu poți ajunge la nivelul la care eram noi, dar ăsta era doar o piesă din mozaic. Erau multe altele! Nu a fost intenția mea, dar TRX și Aktiv3 au devenit populare în România datorită mie. Visul meu a fost să lucrez cu Federația pentru un plan de creștere a fotbaliștilor tineri, să formăm atleți adevărați. Încă e! Pentru mine a fost un vis să pregătesc România timp de 5-6 săptămâni pentru Campionatul European din Franța. Am văzut acolo o echipă care n-a fost bine pregătită fizică! Cum a fost posibil ca echipa să fie moartă cu Elveția și mai moartă cu Albania? Nu știu, dar pot spune că nu au fost pregătiți la nivelul necesar pentru un EURO.
Nu? Nu! Și am pariat că cel mai bun meci va fi cu Franța. De ce? Pentru că asta e mentalitatea în România, să dăm totul la început cu echipa tare și nu ne mai pasă ce se întâmplă apoi. În mod normal, mai bine pierzi cu Franța și iei patru puncte în următoarele două. În fine, acum e totul gata.
„După un an de muncă, după prostiile cu dopingul, să te aplaude un întreg stadion e minunat”
Revenind la Steaua. Ce s-a întâmplat la a doua venire a ta, în a doua jumătate a sezonului trecut? Am venit în decembrie, am jucat patru meciuri și le-am câștigat pe toate, dar nu pentru că am schimbat ceva din punct de vedere fizic. Am schimbat doar mentalitatea, era tot ce puteam face. Apoi, cantonamentele de iarnă au fost bune, dar aveam o problemă mare. Opt sau nouă jucători au venit la Steaua fără să mai fi jucat fotbal o perioadă lungă. Pintilii nu mai jucase de patru luni, Gebhart avea un an de pauză, Marica venea după opt luni. Erau mulți departe de nivelul pe care trebuia să îl avem. Ne-am făcut programul, dar am lucrat mai mult la mentalitate. Însă nu ne-a ieșit. Îmi aduc aminte meciul cu Voluntari, am pierdut cu 3-1. Echipa era moartă, dar moartă mental, fizic, cu totul! Am vorbit cu jucătorii și spuneau că se simt prea încărcați. Erau prea mulți factori negativi, două cantonamente, antrenamente foarte grele, discuția cu sigla, cu insolvența, multe!
Chiar și așa, ați pierdut campionatul abia pe final, în meciul direct cu Astra. Ați pierdut la Giurgiu și a fost gata. Da, dar am pierdut acel meci pe două greșeli personale ale lui Varela. A fost cel mai slab meci făcut de el la Steaua, tocmai atunci. Am dominat, dar nu am înscris și aia a fost. Dar a mai fost ceva. Denis Alibec e un jucător puternic, îmi place mult. Dar trebuia să fie eliminat după 35 de minute, când l-a împins pe Toșca. Era al doilea galben! Însă în România am văzut că arbitrajele protejează stilul de joc practicat de Alibec. Când faultează nu se dă nimic, dar când cade imediat primește fault.
Tommy, ne apropiem de final. Zi-mi care este cel mai bun moment de la Steaua, de ce ești cel mai mândru? Vorbeai despre meciul cu Ajax, a fost un moment bun. Dar pentru mine, sincer, cel mai frumos a fost când am câștigat titlul, primul, la ultima etapă pe Național Arena cu FC Brașov. Sunt mândru că au anunțat numele meu și tot stadionul s-a ridicat și m-a aplaudat. După un an de muncă grea, după discuțiile prostești despre doping, după toate astea să vezi așa ceva e incredibil. Am simțit că primesc respect din partea oamenilor.
Vei mai lucra vreodată cu Reghecampf? (trage aer în piept și vorbește repede) În fotbal se poate întâmpla orice și niciodată să nu spui niciodată! (râde)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER